Consultanță interactivă

Piesă de teatru scrisă în 1 aprilie 2005 (Ziua Internaţională a Păcălelilor). Inspirată de o conversaţie cu Tomiţă Silvestru.

Avanpremiera a avut loc în Festivalul de Eurodiversitate organizat de Asociaţia Naţională a Studenţilor la Ştiinţe Administrative (ANSSA) Iaşi la Casa de Cultură a Studenţilor (CCS) Iaşi pe 9 mai 2005 (Ziua Europei), în cadrul căruia a reprezentat România.

Premiera naţională a avut loc la Salonul Naţional de Psihologie, ediţia I (2005).

Participare la Festivalul Naţional de Teatru Studenţesc din Iaşi (decembrie 2005) şi la Salonul Internaţional de Psihologie din Bucureşti (2008).

Regia artistică: Marcus Victor Grant

Prezentată la cenaclul literar Recitiri din Bucureşti, 2009.

Video de Iyli şi recenzie de la sfârșitul articolului republicate de pe blogul Analytic Vision, unde au apărut prima dată sub titlul In the Target? This is the REAL Question… (3 decembrie 2009) Tot la sfârșitul acestui articol puteţi găsi şi înregistrarea video a piesei jucate de Marcus Victor Grant şi psih. Adrian Popescu, la Salonul Internaţional de Psihologie din Bucureşti (2008).

***

Un cabinet de consultanţă. Două scaune, o canapea. După birou, consultantul stă pe un scaun. Are biroul plin de hârţoage şi cărţi şi lucrează din greu. Face scheme, desenează şi se documentează, frunzăreşte cărţi. Intră un client.

CLIENTUL: Bună ziua.

Consultantul se uită mai întâi în sus, pe sub birou, de jur împrejur, numai spre uşă nu.

CLIENTUL: Bună… ziua!

CONSULTANTUL (se uită fix la el, ca şi cum ar vrea să fie sigur că nu e o halucinaţie, apoi răspunde): Bună ziua! Poftiţi!

CLIENTUL: Mulţumesc.

CONSULTANTUL: Aşezaţi-vă!

Se aşează amândoi pe scaunele aşezate la 90 de grade unul faţă de celălalt. Clientul este neîncrezător. Consultantul are o atitudine deschisă faţă de el.

CONSULTANTUL: Spuneţi-mi, vă rog, cu ce vă pot fi de ajutor?

CLIENTUL: Păi, m-am gândit la reclama aia cu încurajarea educaţiei psihologice şi m-am gândit că poate ar fi o idee bună să văd şi eu care e situaţia mea la capitolul ăsta.

CONSULTANTUL: A, v-aţi gândit că poate aveţi nevoie de ajutor specializat?

CLIENTUL: Nu chiar… de fapt, poate.

CONSULTANTUL: Ei bine, dacă vă interesează, o şedinţă de consultanţă la mine costă 50 de euro pe oră.

CLIENTUL: Sunt convins că din moment ce vă permiteţi acest cabinet, aveţi clienţi, deci sunteţi priceput.

CONSULTANTUL: Ce anume vă preocupă suficient de mult încât să vă aducă la mine?

CLIENTUL: Păi nu pot spune că este ceva în mod deosebit ceva care să-mi stârnească atenţia…

CONSULTANTUL: Păi dacă nu este ceva ce în mod deosebit să vă stârnească atenţia la dvs., poate că nu vă scoateţi în evidenţă suficient de mult?

CLIENTUL: Nu cred că s-ar putea spune asta…

CONSULTANTUL: Ce lucraţi?

CLIENTUL: Manipulez marfă.

CONSULTANTUL: O, credeţi-mă, se poate spune asta… Deci am găsit o problemă… Să mergem mai departe!

CLIENTUL: Locuiesc singur, stau în gazdă, sunt din alt oraş, nu am familie, am prieteni, nu este nimic la mine care să iasă în evidenţă şi nu consider că acest lucru spune ceva ce ar putea fi interpretat drept vreun complex de inferioritate.

CONSULTANTUL: Vă gândiţi des la complexul de inferioritate?

CLIENTUL: Uite care e treaba domnule, NU am un complex de inferioritate!

CONSULTANTUL: De ce sunteţi aşa de negativist şi agresiv?

CLIENTUL: Nu-mi place să mi se imputeze lucruri care nu sunt adevărate…

CONSULTANTUL: Atunci de ce aţi formulat două negaţii în ultima frază când puteaţi să folosiţi o afirmaţie?

CLIENTUL: Mă îndoiesc că asta are vreo relevanţă.

CONSULTANTUL: Vă îndoiţi des de lucruri în viaţă?

CLIENTUL: Normal, ca orice om… Nu cred că e cazul să faceţi vreo generalizare…(se agită)

CONSULTANTUL: Liniştiţi-vă, nu e cazul să fiţi aşa de defensiv…

CLIENTUL: Nu e vorba de asta… am mai avut experienţe cu psihologii înainte.

CONSULTANTUL: Da?

CLIENTUL: O, daaaaa! A fost unul care m-a băgat în transă şi apoi… mi-a făcut un dosar pe baza căruia a vrut să mă bage la nebuni.

CONSULTANTUL: Cum aşa?

CLIENTUL: Păi i-am povestit un film plin cu o grămadă de prostii psihanalitice…

CONSULTANTUL: Bine, dar nu v-aţi gândit că el va face o evaluare pe baza a ceea ce îi spuneţi? De ce nu v-aţi oprit?

CLIENTUL: Păi lui îi plăcea aşa de mult… şi era aşa de distractiv…

CONSULTANTUL: Aveţi adesea impulsuri sadice?

CLIENTUL: Trebuia să-l fi văzut. Individul o merita…

CONSULTANTUL: Bine, şi evaluarea psihologică…

CLIENTUL: Păi acela a fost doar parte iniţială dintr-un proces terapeutic ceva mai lung…

CONSULTANTUL: A, da?

CLIENTUL: Da, l-am ajutat pe psiholog să-şi depăşească impulsurile de abuz metodologic asupra pacienţilor…

CONSULTANTUL: E interesant ce-mi spuneţi… Aţi studiat psihologia?

CLIENTUL: Nu trebuie să fii psiholog ca să-ţi dai sema când cineva bate câmpii…

CONSULTANTUL: Asta socotiţi că fac psihologii?

CLIENTUL: Nu numai.

CONSULTANTUL: Şi atunci de ce sunteţi aici, de fapt?

CLIENTUL: Pentru că ştiu că psihologia este o ştiinţă şi sper că dvs. sunteţi un profesionist…

CONSULTANTUL: Bineînţeles…

CLIENTUL: Şi tocmai de aceea ştiţi că dacă dvs. aveţi o problemă şi clientul are aceeaşi problemă, nu aveţi cum să-l ajutaţi…

CONSULTANTUL: Da… (urmăreşte cu atenţie ca să vadă unde vrea să ajungă)

CLIENTUL: Şi dacă dvs. suferiţi de un complex de superioritate, adică s-o spunem mai pe şleau, de mândrie, care are aceeaşi origine şi formaţie ca şi complexul de inferioritate, atunci cum mă puteţi ajuta?

CONSULTANTUL: Dar nu sufăr de mândrie… Ştiu că sunt un profesionist!!!

CLIENTUL: Un adevărat profesionist nu spune despre sine că e profesionist, îi lasă pe ceilalţi să-i confere titlul…

CONSULTANTUL: Bine, îmi retrag afirmaţia…

CLIENTUL: Păi dacă nu vă gândiţi la dvs. ca la un profesionist, înseamnă că aveţi o stimă de sine scăzută… Cum vă permiteţi să practicaţi această meserie fără profesionalism?

CONSULTANTUL: Nu este adevărat. Îmi retrag parţial afirmaţia…

CLIENTUL: Asta e doar vorbă. Teorie…

CONSULTANTUL: Dacă mă lăsaţi, vă voi arăta că şi în practică, lucrurile funcţionează!

CLIENTUL: Atunci sunt convins că veţi considera drept un gest rezonabil de bună-credinţă şi continuitate în imagine să reduceţi onorariul…

CONSULTANTUL: Bine, sunt de acord…

CLIENTUL: Staţi puţin, dvs. nu vă daţi seama că mă jigniţi? Adică timpul meu valorează mai puţin de 50 de euro pe oră???

CONSULTANTUL: Sunteţi manipulator de marfă! Nu aveţi cum să câştigaţi mai mult de atât!!!

CLIENTUL: A, deci mai nou consultanţii evaluează sănătatea mintală a clienţilor după cât de mult sunt dispuşi să plătească?

CONSULTANTUL: Uitaţi, observ că la nivelul intelectual staţi foarte bine. Haideţi să o luăm pe partea emoţională…

CLIENTUL: De ce? Vă lipseşte un cobai pentru noua carte despre experienţe noi în terapie?

CONSULTANTUL: Defensivitatea dvs. sugerează mecanisme de apărare formate ca urmare a unor blocaje psihoemoţionale, apărute ca efect al netratării unor traume pe fundalul unor fobii cu tendinţă patologică.

CLIENTUL: Dacă ăsta-i eufemismul nou pentru onestitate, atunci trebuie să răspund că DA

CONSULTANTUL: Este bine să fiţi degajat şi neprovocativ…

CLIENTUL: Dacă tot e vorba să vorbim despre mecanisme de apărare, asta cred că-i o proiecţie realizată pe baza unei calibrări ineficiente catalizată pe fundalul unei lipse totale de ascultare activă. Aţi mai avut pacienţi ca mine?

CONSULTANTUL: Vă gândiţi la dvs. ca la un pacient?

CLIENTUL: Nu prea mă interesează percepţia mea asupra mea. La urma urmei, Dumnezeu mă va judeca.

CONSULTANTUL: Sunteţi credincios?

CLIENTUL: N-aş spune.

CONSULTANTUL: Aveţi o identitate slabă?

CLIENTUL (face o pauză): Dumneavoastră vă ocupaţi şi de cercetare de marketing, nu?

CONSULTANTUL: O, da… dar de ce întrebaţi?

CLIENTUL: Şi presupun că vă plătesc mult pentru cum puneţi întrebările ca să intraţi în mintea omului…

CONSULTANTUL: Oho… şi încă cum… Dar de ce întrebaţi?

CLIENTUL: O, nu, doar aşa, fără motiv, mi-a venit în minte întrebarea…

CONSULTANTUL (nu se prinde): Revenind la dvs., cum aţi caracteriza latura socială pe baza interacţiunilor interumane?

CLIENTUL (din ce în ce mai nervos): Foarte bune. Am o groază de prieteni.

CONSULTANTUL: Sunteţi sigur?

CLIENTUL: De fapt, dacă e să mă gândesc mai bine, am doar câţiva, restul sunt amici…

CONSULTANTUL: Este cumva adevărat că n-aveţi prieteni adevăraţi?

CLIENTUL: Acum că mă întrebaţi aşa, îmi dau seama că aveţi dreptate…

CONSULTANTUL: Să fie asta o cauză a atenţiei alocate părţii raţionale?

CLIENTUL: S-ar putea.

CONSULTANTUL: Aveţi cumva predispoziţii spre exagerări în acest sens?

CLIENTUL: Nu chiar. Doar uneori.

CONSULTANTUL: Vi s-a întâmplat să aveţi insomnii frecvente în timpul studiilor sau tulburări afective pe fond de stres intelectual?

CLIENTUL: O, bineînţeles, doar trăim într-un sistem birocratic.

CONSULTANTUL: Deci puteţi spune despre dumneavoastră că aveţi manifestări ce ar putea fi etichetate de comunitate drept tulburări comportamentale?

CLIENTUL: Se poate spune asta, da.

CONSULTANTUL: Povestiţi-mi despre copilăria dvs… (între timp, cât ascultă, consultantul adoarme)

CLIENTUL (recită ca la clasa I, se leagănă): Când mama m-a născut, a fost bucurie maaaaaaare în familia noastră, pentru că şi mama şi tata îşi doreau de muuuuuult un copil şi aşa fiecare zi din viaţa mea a fost umplută cu dragoste, din partea fiecărui om pe care Dumnezeu mi-a dat ocazia să-l întâlnesc. Apoi, pe planeta fericirii, unde nu era nevoie să fie interzis accesul consultanţilor pentru că plecau singuri din cauză că erau prea frustraţi ca să suporte pozitivismul veritabil al celorlalţi, mama a luat o farfurie zburătoare şi s-a materializat într-un duh out on a limb care a reuşit să devină faimoasă făcând chanelling. Aşa a descoperit că hipopotamii sunt în comunicare cu o entitate mistrioasă ce reprezintă o comunitate extraterestră pe Sirius C şi că unul dintre ei sunteţi dvs. Când bat din palme de două ori vă puteţi trezi (bate din palme)

CONSULTANTUL (trezit subit): Desigur că această istorisire îmi comunică exact ceea ce bănuiam în cazul dvs.. Aveţi probleme serioase (cu emfază) în ceea ce priveşte comunicarea insterpersonală care sunt strâns legate de experienţele trăite în copilărie. Nevrozele dvs. sunt mult peste nivelul admisibil…

CLIENTUL: Păi la câţi consultanţi aşa-zişi profesionişti am fost, e de mirare că n-am înnebunit! Pe de altă parte, ar trebui să fii nebun ca să nu rămâi stupefiat de unele interpretări care se produc şi pe care lumea le ia de bune…

CONSULTANTUL (crescendo): Dumneavostră proiectaţi comportamentul dvs. agresiv pe care îl asociaţi cu identitatea mea profesională, pe care bază fundamentaţi afirmaţii pentru care nu am convingerea că sunteţi competent! Caracterul agresiv al afirmaţiilor dvs. este evident şi sunteţi un adevărat pericol pentru societate. Mi-e teamă că nu vă pot ajuta… Sunteţi de-a dreptul ŢICNIT!

CLIENTUL (se ridică în picioare, îşi pune mâinile în sold): Domnule consultant, am să-ţi zic ceva pe limba dumitale, aşa ca să mă poţi înţelege CLAR: Să-ţi bag psihozele refulate şi supracompensate pe care bunică-ta aia nevropată i le-a proiectat pe bază kinestezică reprimatei de mă-ta în comportamentul sadic pe care masochistul de tac-tu l-a format reacţional în timp ce te zgâlţâna agesiv în patul în care te-a abuzat sexual când aveai doi ani! (iese şi pleacă)

Consultantul începe să plângă.

SFÂRȘIT