Cum să-ţi organizezi întreaga viaţă

O super metoda de rezolvare a oricarei probleme

Gândirea este limitată de prejudecăţi

Cred că tuturor li s-a întâmplat să se confrunte cu următoarea problemă de perspicacitate: unirea celor nouă puncte cu patru linii drepte consecutive:

*     *    *

*    *     *

*    *     *

Vechiul şi onorabilul răspuns (vezi la sfârşit) ar demonstra, după cum spun psihologii, capacitatea de a ieşi din schemele clasice de gândire şi de a elabora soluţii creative.

Personal, o consider mai degrabă o soluţie mioapă: vă garantez că, doar cu puţină imaginaţie este posibil să uniţi punctele cu numai TREI drepte şi, dacă sunteţi într-adevăr creativi, cu UNA (forţaţi-vă puţin, înainte de a consulta răspunsul).

Cu toate că este vorba de un simplu exemplu, acesta ne demonstrează cum, de cele mai multe ori, când ne confruntăm cu o problemă sau cu o decizie (ceea ce înseamnă cam acelaşi lucru) ne mişcăm între limite care nu au nimic de a face cu problema în sine, ci sunt rezultatul unor prejudecăţi sau credinţe neverificate.

Dacă transferăm această atitudine autolimitativa în lumea reală, este foarte uşor de înţeles de ce deseori nu reuşim să ajungem la o soluţie avantajoasă. De obicei, chiar specialiştii într-un anumit domeniu sunt aceia care au astfel de dificultăţi, întrucât cunoştinţele lor „sigure” despre ceea ce este posibil şi ceea ce nu este, reunite cu lipsa unei viziuni globale asupra situaţiei, îi împiedică să născocească soluţii creative.

Instrumentele clasice al cunoaşterii sunt cele mai adesea, surse suplimentare de confuzie

Nu vreau să diminuez deloc importantă pregătirii şcolare; ceea ce vreau să spun este că lumea este atât de complexă şi permanent în mişcare încât metodele clasice de rezolvare a problemelor se dovedesc absolut insuficiente.

Mai mult, cel care vrea să se descurce în lumea afacerilor, ar trebui să „manevreze” o cantitate imensă de materie: drept, economie, marketing, informatică, publicitate etc., în afară de cunoştinţele specifice pieţei pe care operează.

Luând cunoştinţă de faptul că nu se poate cunoaşte chiar totul şi că este mult mai important să ştii de unde să obţii o anumită informaţie atunci când ai nevoie, în loc să-ţi umpli memoria cu noţiuni inutile, cred că în ziua de astăzi ar trebui, pe lângă o pregătire specifică, să te dotezi cu instrumente mentale de bază care să-ţi permită să faci faţă majorităţii situaţiilor (oricât de mult veţi putea să vă pregătiţi, veţi găsi întotdeauna o ocazie în care veţi fi constrânşi să rezolvaţi o problemă absolut nouă şi fără a putea beneficia de experienţă altcuiva).

Cel care doreşte să se documenteze asupra metodelor clasice nu are altceva de făcut decât să intre într-o librărie, unde poate găsi o cantitate însemnată de teste care se referă la Cercetarea operativă, Programarea liniara, Arborele decizional etc.

Personal, întotdeauna le-am considerat aproape inutile, în sensul că sau vi le însuşiţi cu seriozitate şi atunci deveniţi chiar voi „specialiştii”, sau nu reprezintă altceva decât o sursă ulterioară de confuzie.

Pe de altă parte, metodele cantitative ajuta la optimizarea soluţiilor deja găsite şi nu lasa aproape niciodată loc pentru idei geniale.

O metodă nouă, în care gândirea este înlocuită de… module de gândire

Vă propun de aceea, o metodă de „Problem solving”, al cărei inventator, desigur, nu sunt eu (îmi amintesc că am citit descrierea acestei metode într-un test de psihologie de pe la începutul secolului), dar pe care am aplicat-o de nenumărate ori cu rezultate pozitive.

Utilizând această metodă în activitatea mea de consultant, am rezolvat probleme de drept pentru avocaţi, probleme de informatică pentru ingineri, probleme legate de activitatea firmelor pentru manageri de vârf etc., fără a avea nici cea mai mică pregătire şcolară în domeniu, primind aprecieri pe care le-am considerat întotdeauna fundamental nemeritate, atâta vreme cât nu s-au datorat „genialităţii” mele, ci simplei utilizări a unor module de gândire eficiente.

Totodată, este extraordinar cum şi persoane de obicei inteligente greşesc în abordarea unei probleme, încercând să o rezolve doar gândind.

În acest moment cred că nici unul dintre voi nu se va apuca să înmulţească mental 72.398 x 95.876 atât timp cât acest lucru se poate face foarte uşor cu hârtia şi creionul.

În acelaşi mod, nici să nu vă gândiţi să rezolvaţi o problemă complexă încercând să reţineţi toate aspectele; primul pas îl reprezintă chiar aşternerea datelor pe hârtie. Dar, chiar scriind şi listând faptele şi variabilele jocului, ne găsim deseori reţinuţi între aceleaşi limite ale gândirii liniare, împiedicând creierul să-şi utilizeze resursele intuitive.

Ceea ce vreau să vă descriu este metoda cea mai eficace pe care am găsit-o şi este singura care permite într-adevăr propriului potenţial creativ şi intelectual să se exprime liber.

Cum am devenit expert în marketing

Îmi amintesc că odată a venit la mine preşedintele unei companii, descriindu-mi o problemă complexă de achiziţii încrucişate internaţionale, care ţinea în şah de luni întregi echipa de experţi a firmei.

Fiecare soluţie propusă se lovea de ceva şi toată operaţiunea se afla într-un punc mort. În cele două ore de discuţie am încercat să-mi fac o idee cât mai clară posibil despre fapte şi variabile, luând cât mai multe notiţe.

Când i-am dat soluţia a doua zi, mai măi să leşine (nici acum nu ştiu dacă a fost ca urmare a rapidităţii cu care i-am dat soluţia sau din cauza onorariului!).

Oricum, ce făcusem? După şedinţă, am transcris toate aspectele problemei în discuţie pe o serie de fise de dimensiunile unor cărţi de vizită, câte o idee sau un fapt pe fiecare fisă în parte.

Pe măsură ce scriam, încercam să fixez un raport logic între diversele fise şi curând începusem să le aşez pe podeaua biroului meu.

După ce am scris aproximativ 200 de fise şi după ce le-am aşezat în cea mai logică ordine posibilă, am început să fac experimente, mişcându-le astfel încât să fac asociaţii noi şi scriind alte fise când apăreau alte relaţii interesante.

După puţin timp, deja am început să văd situaţia dintr-un punct de vedere complet nou.

Când am considerat că am depăşit această fază, am trecut la o analiză mai sistematică a ceea ce srisesem utilizând întrebările din metamodelul lingvistic.

Aceasta mi-a permis să descopăr că o serie intrega de limitări erau artificiale şi ar fi putut fi depăşite fără prea multă dificultate (şi am scris, deci, o serie de alte fise).

În acest moment, am trecut la analizarea mai raţională a problemei, combinând folosirea fiselor cu metoda „ce – cum – de ce – cine – unde – când”, evident împărţind fişele în 6 grupe conform acestei clasificări şi punându-mi întrebările corespunzătoare:

Ce se întâmplă? În ce mod? De ce? Cine ar avea de câştigat? Etc., scriind alte fise.

După 3 ore de lucru, puteam să reasez informaţiile într-un mod absolut diferit de cel iniţial, cu soluţia finală care devenea evidentă în faţa ochilor mei.

Puteam să spun că am găsit-o eu? Sincer, nu.

Fişele şi întrebările bine puse au găsit-o; eu nu aş fi fost în stare să o fac nici măcar după un an de studiu asiduu.

Fişele au făcut acest lucru pentru mine de nenumărate ori şi oricine, cu un grad de inteligenta normal, poate să verifice singur.

Există, natural, o explicaţie la întrebarea de ce această procedură este atât de eficienţă, dar, din păcate ar cere prea mult spaţiu. Aceasta implica funcţionarea diferită a celor două emisfere cerebrale şi modul în care informaţiile sunt conbinate şi reelaborate la nivel neuronal.

Mulţumiţi-vă să-i verificaţi eficacitatea în cazul problemelor cu care va confruntaţi; veţi fi surprinşi de uşurinţa cu care veţi născoci soluţii.

Cei 6 paşi ai super-metodei pe care v-o propun

1. Pe fişele de dimensiunea unei cărţi de vizită, scrieţi elementele cunoscute ale problemei, un singur fapt sau o singură idee pe fiecare fisă în parte.

2. Nu procedaţi în maniera logica la început; lăsaţi că ideile să se inlantuiasca spontan, veţi avea suficient timp să le organizaţi.

3. Începeţi să organizaţi fişele, pregătind altele ori de câte ori apar alte elemente. Dacă vi se pare că sunteţi într-un punct mort, adunaţi fişele, amestecaţi-le şi aruncaţi-le la întâmplare; aţi putea descoperi relaţii la care nici nu v-aţi gândit.

4. Utilizaţi întrebările metamodelului atunci când găsiţi categoriile corespunzătoare (Cuvinte universale – Obligaţii – Verbe – Nume – Comparative: Chiar toţi? Nici unul? Ce s-ar întâmpla dacă…? Cine o spune? Mai precis, cum? Ce? Prea mult în comparaţie cu ce? Etc.).

5. Împărţiţi fişele în grupuri: ce – cum – de ce – cine – unde – când, notând pe alte fise răspunsurile.

6. Sistematizati din nou informaţiile pe baza a ceea ce aţi descoperit. Dacă problemă încă nu s-a rezolvat, luaţi-o de la capăt.

Cu un minimum de practică, veţi fi în stare să aplicaţi această metodă în domeniile cele mai diferite; nu numai în cazul afacerilor, al relaţiilor umane, marketing, cercetare ştiinţifică, analiza politica (dacă veţi folosi metodă în acest domeniu veţi fi surprinşi să descoperiţi cât de clare devin mişcările şi intenţiile părţilor implicate în joc!), ci chiar pentru alegerea numelui unui produs, a titlului unei cărţi etc. Faceţi o probă şi veţi fi de acord cu mine că, de fapt, cel mai bun computer din univers este creierul uman.

Spor la lucru şi… spor la rezolvări!

[articol preluat de la autor necunoscut]

Anunțuri

4 păreri la “Cum să-ţi organizezi întreaga viaţă”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s