Michael Haneke

17 12 2012

Scenaristul şi regizorul internaţional de origine austrică a împlinit anul acesta 70 de ani şi are la activ o filmografie compusă din:

  • 12 filme de televiziune scrise şi regizate de el, în perioada 1974-1993.
  • 11 lung-metraje de ficţiune scrise şi regizate de el, în perioada 1989-2012.
  • 1 lung-metraj de ficţiune scris de el: Der Kopf des Mohren
  • 2 episoade din seriale puţin cunoscute
  • segmentul „Viena” în cadrul documentarului Lumière et compagnie, documentar co-regizat alături de alţi maeştri ai cinematografului internaţional.

În total 26 de filme, pe o perioadă de 38 de ani. La aceasta, se adaugă şi o carieră extinsă în teatru.

Am văzut toate lung-metrajele de ficţiune ale lui Michael Haneke şi îl consider unul din regizorii mei preferaţi din toate timpurile. A fost supranumit „conştiinţa Europei”.

A câştigat, între altele:

  • 2 Palme D‘Or la Cannes
  • 1 Glob de Aur pentru cel mai bun film străin
  • 7 alte premii la Cannes, inclusiv pentru cel mai bun regizor
  • 2 premii ale Academiei Europene de Film pentru cel mai regizor
  • 3 alte premii ale Academiei Europene de Film, inclusiv pentru scenariu
  • 1 premiu Amanda (Norvegia)
  • 1 premiu Bodil (Copenhaga)
  • numeroase premii în SUA
  • 2 premii Fantasporto (Portugalia)
  • 9 premii în Spania: cel mai bun film european (Gaudi), cel mai bun film străin (Turia), premiul criticii (San Sebastián); premiul aniversar de jumătate de secol (Vallaloid) şi 5 alte premii (Sitges)
  • 1 premiu al criticii la festivalul de film din Gent (Belgia)
  • 1 premiu la festivalul internaţional de la Locarno (Elveţia)
  • 1 premiu Lumiere şi 1 premiu Étoiles d’Or (Franţa)
  • 1 premiu Romy şi 1 premiu la Viennale (Austria)

Filmele lui Michael Haneke şochează prin subiect, stil şi structură narativă. Ele sunt întotdeauna eliptice, criptice, profunde şi uneori profetice. Rădăcinile operei lui se trag din subiecte reale şi grave, dezvoltate adesea pornind de la evenimente relatate în presă. Printre temele sale recurente se numără:

  • influenţa mass-mediei asupra societăţii;
  • structura psihologică a terorii;
  • însingurarea acaparantă în era informaţională a comunicării prin tehnologie;
  • marginalizarea în societate;
  • patologia psihică ascunsă sub masca superficială a politeţii şi a diplomaţiei;
  • omuciderea ca paroxism violent al exprimării, dincolo de graniţa cu nebunia;
  • copiii ca victime ale societăţii în general şi ale familiilor din care fac parte, în particular;
  • iminenţa celui de-al treilea război mondial.

Într-un film de Michael Haneke, totul are o semnificaţie minuţios şi aproape matematic calculată. Simbolul preferat, care se găseşte în toate filmele este uşa. Toate uşile, în toate formele, culorile şi dimensiunile, la propriu şi la figurat, Când vedeţi o uşă într-un cadru semnat Haneke, nu este o întâmplare.

Scenariile sale sunt dincolo de emoţional şi raţional. Haneke te ispiteşte cu idei provocatoare şi apoi te face să te simţi vinovat/ă în funcţie de cum ai răspuns. Judecata sa este întotdeauna dură, dar dreaptă. Cazurile pe care le prezintă sunt întotdeauna extremităţi ale experienţei cotidiene, iar concluziile pe care le dezvoltă sunt valabile pentru societăţi întregi şi relaţii geopolitice.

Haneke practic reinventează cinematograful, transformându-i funcţia iniţială (de propagandă) într-o funcţie educaţională (de trezire a conştiinţei), fără să cadă o secundă în violenţă gratuită, patetism sau padegogie. Uneori, filmele sale depăşesc perfecţiunea, devenind revoluţionare.

De cele mai multe ori, un cadru familial şi familiar, este complet bulversat, aparent inexplicabil, brusc, printr-o moarte violentă, prin crimă. Autorul construieşte un univers dramaturgic cu multiple ramificaţii si explicatii. Prin sinteză, se ajunge la întreaga societate: franceză, germană, americană sau chiar occidentală. Prin analiză, se ajunge la psihicul şi sufletul uman, observat cu o precizie atomică, o răceală nemţească absolută şi o sclipire de geniu. Filmele sale reconstituie un proces observat la multiple nivele ale societăţii occidentale. Procesul este cel de distrugere prin implozie. Societatea şi omenirea, în viziunea lui Haneke, se îndreaptă către propria autodistrugere, ca urmare a pierderii principiilor, umanităţii şi sensului. Cu toate acestea, filmele sale nu sunt nici nihiliste, nici religioase, nici economice. Michael Haneke lansează semnale de alarmă către spectatorii săi, mai cu seamă către tinerele generaţii, îndemnându-i să întoarcă înapoi această numărătoare inversă. Filmele sale se termină uneori într-o notă de speranţă, insuflată cinfelililor cu încrederea că viitorul se află în mâinile lor.

Un cineast cu adevărat internaţional, a regizat filme realizate cel mai adesea în coproducţie diversă între 8 ţări: Austria, Franţa, Germania, Italia, SUA, Elveţia, Marea Britanie, România, filme vorbite în 8 limbi: germană, franceză, poloneză, italiană, engleză, română, arabă, malinka.

Filmele lui Michael Haneke se urmăresc din nou şi din nou, de fiecare dată descoperind noi semnificaţii, noi straturi. Elementul-cheie care de cele mai multe ori interpretarea corectă a mesajului filmului este de obicei ascuns la vedere, într-un cadru amplu, pe care cinefilul este invitat să îl decopere. Răsplata, de cele mai multe ori, este incomensurabilă.

Neofiţii vor rămâne cu gura căscată la un film de Haneke. Şocaţi, lipiţi de scaun încă vreo 5 minute, încercând să găsească un sens în ceea ce pare lipsit de coerenţă. Heneke livrează profunzimea pe care filmele româneşti adesea doar o mimează.

Mai jos aveţi un scurt interviu cu Michael Haneke şi, în articolul următor, un top al celor mai bune şi cunoscute filme ale sale.

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

17 12 2012
Alejandra

like 🙂

Apreciază

26 11 2013
Noul chip al comunismului occidental: cronica la Jagten/Vânătoarea | DISCERNE

[…] aparent de netrecut. De exemplu, maestrul incontestabil al tensiunii create treptat și atent este Michael Haneke, iar acest fapt este pregnant mai ales în ”Funny games/Jocuri stranii„ (1997) [locul 4 în […]

Apreciază

16 09 2014
Top Michael Haneke | DISCERNE

[…] în articolul anterior despre importanţa lui Michael Haneke în contextul coproducţiilor europene, drept contrapunct la […]

Apreciază

9 10 2015
Poziţia observatorului în cinematograful original de autor. Analiză pe patru filme: Un etaj mai jos, Sicario, Bucureşti Non-Stop şi Moartea domnului Lăzărescu, un making of. | DISCERNE

[…] film, sau din cadrul filmografiei sale (cum este cazul, de exemplu, la mari autori ca Tarkovski, Haneke sau Spielberg). Un film nu poate fi analizat ca exprimând opusul a ceea ce a intenţionat autorul […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: