Răspunsul la stres

10 12 2012

Am mai scris despre metaprograme, găsiţi o listă a articolelor publicate pe acest subiect aici.

Am mai scris despre stres aici.

Bine v-am găsit. Aş vrea să nuanţez subiectul pe marginea stresului într-o direcţie mai aplicativă şi cu ocazia aceasta vă propun un subiect despre care am mai scris: INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ.

Există 2 răspunsuri diametral opuse în ceea ce priveşte stresul, care pot fi evaluate printr-o întrebare pusa fata în faţă.

„Povesteşte-mi te rog despre o situaţie stresantă în contextul X”.

Dacă interlocutorul începe să ia aer, să transpire, se blochează, ş.a.m.d., însemnă că are un răspuns emoţional la stres, iar în momentul în care va apărea o situaţie dificilă, se va lăsa afectată în mod direct de acesta, în cazuri extreme enervându-se sau intrând în panică. Aceasta este perspectiva asociată.

Dacă interlocutorul, dimpotrivă, povesteşte foarte calm şi detaşat, prezentând aspecte într-o manieră succinta, raţională, fără să transpară emoţie sau îngândurare, atunci răspunsul va fi unul raţional la stres. Înseamnă că persoană este pregătită să suporte anumite situaţii stresante cu bine. Acest răspuns la stres ilustrează o perspectivă dizasociata, sau disociata (dizasociere=perspectiva observatorului; disociere=a face separaţie conceptuala şi reacţională intre mai mulţi stimuli care acţionează simultan).

S-a cercetat în SUA ce se întâmplă în momentul producerii anxietăţii şi s-a observat că activitatea creierului rămâne blocată numai pe o singură emisfera pe care o foloseşte. Pentru a obliga creierul să folosească ambele emisfere pentru a ieşi din blocaj, plimbaţi un obiect din mâna dreaptă în mâna stângă de mai multe ori. Poate părea banal, dar funcţionează.

Însă există şi o cale de mijloc în această privinţă, un fel de „cale regală”. Această cale se numeşte „choice” – este chiar termenul de specialitate, care desemnează abilitatea de a pendula între un răspuns raţional şi unul emoţional la stres. Aceasta presupune abilitatea de a controla emoţiile într-o manieră care să ţină cont de mediul exterior. Punctez această idee a mediului, mai ales în contextul piramidei nivelurilor neurologice concepută de cercetătorul american Robert Dilts.

M-am gândit la câteva exemple pe care le-aş da şi de aceea am ales 2 filme, mai ales pe care puteţi să le vedeţi şi voi pentru a înţelege mai bine ce scriu. 2 filme care prezintă în câteva scene reprezentative cele 3 tipuri de răspunsuri  la stres.

Twister (1996, R Jan De Bont)

trailerul oficial

Un film-catastrofa despre un grup de cercetători care urmăresc tornadele pentru a le studia mai bine şi pentru a plasa în interiorul uneia un mecanism care să ajute la înţelegerea şi prevenirea acestor fenomene.  În scena de mai jos, doi dintre aceşti cercetători „fug” de o tornadă, evitând să cadă pradă acesteia. Răspunsul lor variază între cel emoţional şi cel raţional, demonstrând un bun echilibru – exact ce spuneam mai devreme: choice. De fapt, Bill (Bill Paxton) are un răspuns la stress 100% rațional, Jo (Helen Hunt) are are un răspuns choice (alegere) iar Melissa (Jamie Gertz), femeia din ultimele secunde ale scenei de mai jos are un răspuns 100% emoțional. Un bun exemplu de ilustrare a tuturor celor 3. 

scena primei tornade

De ce? Răspunsul organismului la stres este unul care chiar în absenţa unei „alarme” de genul răspunsului emoţional se manifestă. Am publicat un articol cu rezultate ale unor cercetări privind efectele pe care le poate avea stresul. Astfel, se pune întrebarea prin analogie: atunci când se aprinde butonul roşu care te anunţa că nu mai ai benzină la automobil, bagi şurubelniţa în el sau te hotărăşti să pui benzină?

The Peacemaker (1997, R Mimi Leder)

trailer oficial

Pacificatorul este un film de suspans despre furtul unor arme de distrugere în masă care sunt planificate a fi folosite de un grup de extremişti impotriva SUA. Cele două personaje principale au două răspunsuri diametral opuse la stres, lucru care se observa mai ales în scena confruntării după urmărirea în mașini, pe străzile din Viena (pe care o puteţi vedea mai jos, are 3 minute şi în scena finală.

George Clooney joacă tipul de rol al cowboy-ului dur, care păstrează controlul asupra fiecărei situaţii, iar Nicole Kidman joacă rolul unei femei scoase din biroul comod pentru a lua în termeni de secunde decizii de viaţă şi moarte care pot influenţa soarta a milioane de oameni. Ce mi s-a părut interesant şi inteligent în acest film a fost modul în care este conturată din punct de vedere psihologic evoluţia personajului feminin. Urmărind scenele, puteţi să vă faceţi o idee şi asupra importanţei filtrului raţional la stres şi a potenţialului distructiv pe care îl are filtrul emoţional, dacă este folosit într-o manieră nepotrivită. Dacă tot este să folosim metaforă cu alarma, nimănui nu prea îi convine o alarmă care de declanşează prea des sau la stimuli nepotriviţi. La fel este şi cu fricile. Sunt unele folositoare, care ne păzesc de pericole reale şi altele care sunt imaginare, anxietăţi şi fobii.

Scena pieţei din Viena

Acest răspuns la stres poate părea neimportant, dar adevărul este că răspunsul la întrebarea: „unde este controlul emoţiilor tale? La tine sau în exterior?” poate avea efect extremd e importante mai ales în termenul relaţiilor interumane, iar un context uşor de exemplificat în acest sens este cel de cuplu. În momentul în care 2 persoane au un răspuns emoţional la stres, care se concentrează pe poziţii diferite şi îşi „apasă unul altuia butoanele”, ceea ce ia naştere este un conflict de toată „frumuseţea”.

O cale de mijloc (dar nu întotdeauna potrivită – cum de altfel nu există un răspuns la stres universal potrivit în orice context) este cea a controlului emoţiilor: „ce aleg acum? Aleg să mă enervez sau aleg să tratez situaţia raţional?”. Din propria mea experienţă şi din ce am observat la clienţi şi apropiaţi, cred că răspunsul la stres la alegere este una din cheile flexibilităţii comportamentale şi ceea ce determina succesul în domenii precum negocierea, persuasiunea sau actoria.

În mediul organizaţional cu siguranţă vei dori să lucrezi cu oameni care au un răspuns raţional la stres!

Ori această presupune o anumită doză de (auto)control emoţional, care nu are cum să existe decât prin învăţare. Acum că am stabilit importanta controlului emoţional, vă invit să meditaţi pe tema:

„Am parte de control emoţional? Dacă da, cum îl obţin? Dacă nu, cum îl obţin?”.

Vă recomand să citiţi şi acest articol scris de Andy Szekely despre diferenţa între eustress şi distress.

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

12 12 2012
Articole despre stress & inteligenţa emoţională « DISCERNE

[…] Răspunsul la stress […]

Apreciază

11 04 2014
Materiale despre metaprograme, de Ştefan Alexandrescu | DISCERNE

[…] Răspunsul la stress [RO] […]

Apreciază

24 07 2014
Motivaţia, bat-o vina! | DISCERNE

[…] Răspunsul la stress (10 decembrie 2012) […]

Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: