Cronica unui campionat anunţat, partea II

Acest articol este partea a II-a şi este o continuare a analizei SWOT pentru Campionatul Naţional de Blogging (CNB) organizat de Blogal Initiative. Am hotărât să iau, pe rând, elementele campionatului şi să evidenţiez pentru fiecare din ele, punctele forte (strong), punctele slabe (weaknesses), oportunităţile (opportunities) şi riscurile/ameninţările (threats), precum şi o serie din ideile care au fost aduse în discuţie de diverşi alţi participanţi. Citiţi prima parte a articolului aici.

Dacă vă place cum am recenzat această campanie (pe care, din cauza dimensiunilor mari, l-am împărţit în două), puteţi să obţineţi o analiză asemănătoare sau chiar mai în detaliu pentru afacerea dvs.

  

 Analiza SWOT (continuare)

4. Fiecare campanie are afişată, pe perioada desfăşurării ei şi la scurt timp după aceasta, lista completă a articolelor înscrise, sub forma de linkuri. Din momentul în care un blogger înscrie din contul său un articol, el este verificat automat dacă apare în feed-ul recent al blogului respectiv şi apoi durează câteva ore până când articolul este verificat de un operator uman pentru conformitate cu campania.

Puncte forte:

  • Transparenţa – fiecare ştie cine s-a înscris, astfel încât să nu existe dubii cu privire la meritele câştigătorilor. Cred chiar că ar fi bine ca acele linkuri să rămână acolo şi după ce se afişează câştigătorii.
  • Accesibilitatea – nu trebuie să cauţi articolele care s-au înscris pe google sau pe blogurile respective, ai direct link
  • Este foarte uşor pentru fiecare să vadă dacă articolul său a fost înscris în campanie sau nu, fără să fie cazul să-i deranjeze cu e-mail-uri pe cei de la Blogal Initiative. Mai puţin stress pentru toată lumea. Dacă a trecut o zi şi ai văzut că articolul nu ţi-a apărut în listă, abia atunci îţi pui întrebări, ca participant.
  • Clientul are o evidenţă clară a progresului campaniei. Eu dacă aş fi client aş vrea să am accesul direct şi public la o asemenea evidenţă.
  • Se poate observa foarte uşor câţi participanţi din cei înscrişi mai participă efectiv la sfârşitul campaniei, deoarece se întâmplă uneori ca, de când un post este înscris, până la sfârşitul campaniei likul cu care s-a înscris să se dezactiveze. Deci nu va putea ieşi un câştigător al cărui link nu mai este activ la sfârşitul campaniei
  • Le permite celor care scriu mai devreme să vină cu idei noi pe parcurs şi să scrie noi articole.
  • Le permite celor care scriu mai târziu în cadrul aceleiaşi campanii să reia sau să evite argumente folosite de alţii.

Puncte slabe. Mulţi dintre cei care (se prefac că) nu ştiu or să strige în sus că ei nu vor să le fie furate ideile de către cei care se uită la articolele deja înscrise în campanie. Sper ca Blogal Initiative să nu acorde prea multă atenţie la acest argument, deoarece:

  • în lumea reală, ideile circulă – unii află de ele, alţii nu. Aşa e viaţa.
  • cine a avut o idee bună, poate să mai aibă şi altele, cu 1-2 idei nu se face creativitate
  • cine a „furat” o idee nu înseamnă că ştie şi cum s-o valorifice
  • cine întârzie să publice pentru ca nu cumva să i se „fure” ideile s-ar putea să se trezească că altul deja a scris mai original despre aceeaşi ide: dacă aştepţi momentul potrivit, te-ntrec alţii care nu-l aşteaptă
  • cine se teme ca nu cumva să fie depăşit de followeri înseamnă că are o problemă în a învăţa şi poate nu e atât de competent ca alţii
  • să fii sărac (în idei) şi mândru nu-i o virtute
  • citirea articolelor o face clientul, cel mai probabil în ordinea în care sunt înscrise. Aşa că poate fi un avantaj să scrii mai repede, dacă, în calitate de blogger, vrei să ocupi o poziţie de „pionier” în mintea receptorului
  • multora s-ar putea să nu le convină nu atât „furtul” ideii, cât mai ales faptul că cel care a „furat-o” a dezvoltat-o mai bine decât cel care a emis-o
  • la o invenţie, ideea contează şi valorează 5 %. Aşa am învăţat de la unul din cei mai mari inventatori din România, dl. prof. radu Budei, care mi-a fost mentor.

Oportunităţi: evident, fiecare poate să citească ce au mai scris alţii înainte şi să aibă un punct de referinţă

Riscuri: Există riscul ca, cititnd ce articole „trăznet” au scris deja alţii unii bloggeri să se demoralizezez şi să se hotărască să nu se mai înscrie în concurs cu articole noi. Depinde şi de câtă încredere are fiecare blogger în propriile puteri.

  

5. Concursul Naţional de Blogging se organizează pe o perioadă indefinită. În cadrul campaniei care se desfăşoară până la sfârşitul lunii, se vor afişa nişte punctaje provizorii, după care punctajele tuturor se vor reseta.

Puncte forte:

  • Iată o iniţiativă pe termen lung, care îşi poate propune să disciplineze orizontul şi strategia bloggerilor, prin urmare îl salut.
  • Este excelent cum Cristian China-Birta, fondatorul  Blogal Initiative, îşi scalează business-ul: încetul cu încetul, astfel că folosind din plin feed-back-ul participanţilor, flexibilizează sistemul.
  • Este o modalitate de a-i motiva şi pe cei care scriu constant în cadrul campaniilor, dar nu reuşesc să câştige. E ceva care le menţine interesul aprins.
  • Este un avantaj pentru Blogal Initiative că la unele campanii poate să ofere premii doar în puncte, fără să solicite de la sponsor premii fizice

Puncte slabe: cei care se vor înscrie mai târziu vor avea tot mai mari greutăţi să îşi găsească locuri în top.

Oportunităţi:

  • Astfel, se diferenţiază de concursul Super blog.
  • Bloggerii se pot înscrie oricând, pentru că de fapt, în cadrul acestei ample competiţii, organizatorii pot ţinti la realizarea unui „ZeTop” comercial în România.
  • Blogerii pot să primească o măsurare cât de cât obiectivă a calităţilor lor închipuite: dacă sunt chiar aşa de buni precum se cred, rămâne de văzut dacă pot câştiga şi premii.

Riscuri:

  • La un moment dat, va trebui să se facă o nouă „resetare” zic eu, pentru că doar 3 săptămâni e o perioadă destul de scurtă pentru beta-testing.
  • Un alt risc este că la un moment dat, businessul Blogal Initiative va ajunge la o asemenea scală încât o restructurare din temelii ar putea să fie destul de costisitoare.
  • Participanţii care ştiu că îşi au blogul înscris în Campionatul Naţional de Blogging vor fi mai „seduşi” de ideea de a scrie mai des despre campanii, şi asta într-o manieră care să le alunge cititorii.
  • În momentul în care un site începe să aibă mulţi fani, unii din aceştia încep să se plângă, caine, văicărească, indigneze, victimizeze, din diferite motive, unii mai credibili şi alţii mai puţini credibili. Identitatea pe care o companie o are s-ar putea să nu se suprapună cu ce le place unora să-şi imagineze. Sper ca Blogal Initiative să plece urechea cu discernământ la diferitele feed-back-uri şi să nu devină captivă în mreajele schimbătoare ale bloggerilor. La urma urmei, este vorba de un business, nu de un concurs de popularitate în rândul participanţilor.
  • Gândirea competitivă poate fi bună, dar mulţi români găsesc provocator să concureze fără să intre în conflict. De altfel, e o idee bună ca unele bloguri să devină colective inclusiv prin încurajarea oferită de Blogal Initiative, tocmai pentru a preveni eventuale situaţii conflictuale. Altfel, s-ar putea să fie nevoie de celălalt Radu Ionescu, care se ocupă cu medierea conflictelor.

      

6. Orice român se poate înscrie în campionat, dacă are un blog.

Puncte forte:

  • Se adresează inclusiv românilor care şi-au mutat definitiv domiciliul în străinătate. Prin comparaţie, înainte, condiţia era, mi se pare, ca bloggerul să aibă reşedinţa sau domiciliul în România
  • Nu specifică limba în care trebuie să fie scrise articolele. Mie-mi convine, pentru că am două bloguri în engleză.
  • Blogal Initiative se adresează, prin excelenţă, bloggerilor mai puţin cunoscuţi, care nu sunt în top 100 ZeList. Genul acesta de deschidere este ca o muzică pentru urechile celor care aspiră la mai multă vizibilitate.
  • Nu este luat în considerare traficul blogului. În schimb, fiecărui blogger în contul său, doar pentru ochii lui (ceea ce mi se pare bine), se afişează Reach-ul (care nu am înţeles cum se calculează) şi numărul de like-uri, comentarii, share-uri, etc.
  • Este foarte uşor pentru oricine să îşi înscrie blogul şi să-şi înregistreze un cont. Dacă ştii să gestionezi un blog, ştii şi să-ţi faci cun cont pe Blogal Initiative :=)

Puncte slabe: este neclar ce înseamnă „român”: român, ca cetăţenie, sau ca naţionalitate?

Oportunităţi: Bloggerii cu experienţă care îşi deschid bloguri noi pot participa la concursuri încă de la început. Sunt destule subiecte încât măcar unul să „facă cu ochiul” cuiva: nu trebuie să fii expert, ajunge să ai ceva creativitate şi să înţelegi ce vrea clientul prin acea campanie. În orice caz, subiectele sunt interesante şi te pot inspira să scrii despre lucruri despre care oricum voiai să scrii – aşa cum a fost şi cazul meu cu campania „Profi te premiază”, cu ocazia căreia am dezvoltat seria „Amintiri din Liceul de Informatică

Riscuri: concursul este deschis şi celor care de-abia îşi lansează blogul, faţă de condiţia care era acum câteva luni, ca un blog să aibă deja măcar o activitate minimă. Nu sunt sigur că a deschide concursul şi pentru blogurile care abia îşi formează un public. Desigur, nu toate blogurile recent deschise sunt făcute de bloggeri începători, dar cred că bloggerul ar trebui să aibă măcar o experienţă de vreo lună, sau de 10 articole pe-acolo (şi mă refer, ARTICOLE, nu doar post-uri).

  

7. Alte idei de la participanţi.

Puncte forte:

  • Mihai Matache , Petre Dalea şi Theo observă cum la campaniile regionale nu pot participa bloggeri din toată ţara, ceea ce sugerează că ar fi bine ca acestea să fie punctate diferit.
  • Cel mai bun articol pe care consider că l-am găsit înscris în acest concurs (campanie) mi s-a părut cel al lui Radu Clapa. Radu a testat sistematic pentru erori sistemul pe baza căruia urmează să fie evaluaţi bloggerii şi a venit cu nişte observaţii şi sugestii extrem de utile, cu care sunt 95 % de acord. Felicitări, Radu! Aşa cred că trebuie scris un articol cu idei bune şi bine argumentate.

Puncte slabe:

  • Unii participanţi au notat că este mai greu să concureze cu alţii, care se pricep mai rău să facă filmuleţe, sau fotografii sau alte diverse mai spectaculoase. Aşa e. Unii au mai mult skill şi mai multe resurse (inclusiv financiare) decât alţii. Asta e. Fiecare se descurcă mai bine cu ce are. Nu le poţi câştiga pe toate. Totuşi, nu sunt de acord cu ideea Oanei Grecea că ar fi bine să se ia în considerare şi aspectul grafic al blogului. Nu toată lumea are bani să plătească un designer şi să se ocupe de un blog pe domeniu propriu cu hosting.
  • Theo enumeră printre criteriile pe care le propune pentru departajarea bloggerilor şi „a rămâne fideli stilului propriu”, ceea ce mi se pare o gândire limitativă. Eu, cel puţin, am cel puţin vreo 10 stiluri de a scrie, pe care le folosesc pe toate blogurile, în funcţie de subiect, public şi abordare. Dimpotrivă, mi se pare normal ca fiecare blogger să fie încurajat să îşi dezvolte stiluri diferite, pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile scriitoriceşti şi a-şi explora personalitatea. Cu atât mai mult, fiecare dintre bloggeri îşi pot arăta, astfel, abilitatea de a integra mesaje credibile în comunicările lor.

Oportunităţi:

  • Anca Truta sugerează să se organizeze campanii umanitare (susţin CSR-ul în România, subscriu) şi propune să se organizeze concursuri de poezie, cu publicitate contextuală. Genială idee! Asta da formă de a câştiga bani din artă! E drept, cine vrea să facă publicitate contextuală, o poate face şi fără să vină ideea de la Blogal Initiative. Şi eu am făcut asta.
  • Daniel Botea sugerează că ar fi bine să se vadă mai multe statistici. Probabil pentru cei care nu folosesc statisticile de la WordPress sau pe cele de la Google Analytics. Da, de ce nu? Mie mi-e uşor să zic: „da’ muieţi-s posmagii?”, că doar nu eu implementez algoritmul pentru statistici (care şi-aşa, deocamdată funcţionează în cârje).
  • Alex Pircalaboiu sugerează departajarea punctelor obţinute de câştigătorii campaniilor pe criterii de dificultate. Teoretic, asta sună bine, dar dacă nu cumva Blogal Initiative plănuieşte să taxeze diferit clienţii în funcţie de aceleaşi criterii, o asemenea măsură ar putea fi offensive pentru unii clienţi: „adică de ce campania mea este de 2 puncte şi a lui Gigel e de 3 puncte?”.

Riscuri:

  • Unii (Robert Ilie, Dameno) au sugerat un fel de sistem pe care l-au numit de afiliere, şi care de fapt este un fel de sistem MLM (multi-level-marketing): adică bloggerii ce recomandă alţi bloggeri să primească puncte în plus, şi fiecare să primească puncte de la blogerii înscrişi de el. Sincer, nu cred că Cristi vrea să-şi prindă urechile la aşa ceva deocamdată. În plus, există riscul ca în cazul unei structuri tip MLM, să se realizeze iarăşi o împărţire între „Blogerii mari” şi „blogerii mici”. Am văzut multe MLM-uri la viaţa mea, dar cam toate care au fost aplicate în România parcă au fost interpretate de mulţi ca un concurs de tipul: „să găsesc unul mai fraier decât mine”, sau ca să citez din articolul lui Dameno: „mie mi-ar place să câştig puncte pe spatele altor bloggeri„. În teorie, sună bine, dar aia e altă idee de business, deci să o lăsăm deoparte.
  • Alţii (Daniel Botea, Mihai Matache) au comentat în general cu privre la necesitatea departajării punctajelor în funcţie de calitatea articolelor: adică un articol de conţinut să primească un punctaj mai mare decât un post video. Lăsând la o parte faptul că acest campionat este un concurs în primul rând cantitativ, se pune problema: sigur, operatorul uman poate verifica şi asta la fiecare articol, dar să ne gândim… 150 de bloguri (câte sunt doar acum), dacă fiecare are câte 2-3 articole pe săptămână, înseamnă că cineva trebuie ca în fiecare săptămână să-şi facă ochii praştie în vreo 300-400 de post-uri… şi asta doar pentru început. Nu ştiu cât de entuziasmat ar fi Cristi să plătească pe cineva care să facă asta, mai ales că în timp cred că s-ar ajunge la extinderea excesivă a echipei Blogal Initiative, ceea ce ne duce iarăşi la probleme de scalabilitate ale businessului. Oricum, dacă te hotărăşti totuşi să pui în practică un asemenea sistem, Cristi, să mă chemi să le ţin oamenilor tăi cursuri de citire rapidă!
  • Feri Teglas propune să fie punctată şi frecvenţa cu care apar articolele pe bloguri. Eu nu sunt de acord cu asta, cel puţin atâta vreme cât se puncterază blogurile şi nu bloggerii. Eu am 4 bloguri şi public vreo 10 articole pe săptămână, deci sunt în medie câte 1-3 articole publicate pe fiecare blog. Ar fi o competiţie necinstită cu unul care scrie 10 articole, dar pe un singur blog, şi cred că ar fi o măsură contra-productivă raportat la nişare. Dimpotrivă, blogerii ar trebui stimulaţi să se nişeze deschizându-şi bloguri noi, în loc să scrie despre toate pentru nimeni într-un ghiveci.
  • Tot Feri Teglas propune ca la afişarea în clasament să existe împărţirea blogurilor pe nişe/domenii, ceea ce în teorie sună bine, dar în practică poate provoca inegalităţi: în primul rând pentru blogurile generaliste (care există şi ele) şi în al doilea rând pentru că mulţi s-ar putea înscrie pur şi simplu la toate nişele (ce ai să-i faci, ai să-l limitezi? asta ar fi un alt abuz). Dar, asta este dacă judecăm dpdv al bloggerilor. Dacă judecăm dpdv al clienţilor, atunci bring it on, baby! 🙂 Cu cât mai multe filtre există, cu atât mai bine.
  • Un alt risc este frustrarea unor bloggeri şi modul în care aleg să scrie despre asta. Desigur, contraargumentare şi critica constructivă sunt binevenite pentru orice om de business cu scaun la cap, dar atunci când lucrurile degenrează, se produce zgomot inutil în comunicare, care apoi trebuie tratat.

Mi s-a părut offensive stilul în care am observat că scrie Emil Călinescu şi nu e prima dată, şi mai ales într-o atitudine emil-centrică. Exemplu:

„Nu-mi place ca bloggerii sunt incurajati sa scrie de mai multe ori despre aceeasi campanie. Uneori eu simt nevoia sa scriu, dar altii, disperati, scriu de 4-5 ori, poate-poate vor castiga.” Mi se pare offensive în primul rând pentru clienţi (este în interesul lor ca Blogal Initiative să încurajeze la mai multe articole), mi se pare offensive pentru Blogal Initiative (pentru că Emil nu înţelege scopulcu care a fost creat acest concurs şi consideră abordarea preponderent cantitativă „ciudată”) şi mi se pare offensive inclusiv la adresa mea. Spre exemplu, eu am dezvoltat o serie de articole de conţinut (Amintiri din Liceul de Informatică dezvoltată în cartea Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală), cu prilejul unei campanii în care cred, nu am scris „ca disperatul că poate-poate voi câştiga”. Nu cred că juriul a apreciat atât de mult cantitatea articolelor, cât mai ales calitatea lor. Aşadar, plăcerea mea de a scrie nu este disperare. Am început să contemplez chiar ideea de a scoate o carte cu toate articolele rezultate din această serie. În schimb, am insistat pe exemplul lui Emil pentru că mi se pare un exemplu tipic de frustrare ce poate să apară de la unii din bloggerii care se înscriu în campanii.

  

Concluzii:

În general, întotdeauna se vor găsi participanţi care să critice, şi uneori pe bună dreptate. Dar niciun sistem nu e perfect, niciun clasament nu e obiectiv şi niciun concurs cu premii importante nu e uşor de câştigat corect. Nici eu nu înţeleg pentru ce unii bloggeri au câştigat la anumite campanii, dar asta o interpretez ca un semn că eu nu am înţeles suficient de clar ceea ce clientul voia. Clientul decide, clientul are dreptate. Desigur, Blogal Initiative, realizează comunicarea, dar cui nu-i este clar, poate să pună întrebări lămuritoare. Primeşti răspunsuri de la Blogal Initiative şi duminică seara, şi în timpul săptămânii la miezul nopţii. Nu ştiu cum fac, poate lucrează în schimburi, dar un asemenea service este de vis! Prin urmare părerea mea este că: nu, posmagii nu sunt muieţi şi dacă tot îi cauţi, trebuie să ştii cum să îi găseşti… mai ales că sunt la câteva clickuri distanţă.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

Marketing Un-Mix

  

Îţi mulţumesc!

Happy professional development!

Ştefan Alexandrescu,

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu. Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

6 păreri la “Cronica unui campionat anunţat, partea II”

  1. „fiecărui blogger în contul său, doar pentru ochii lui (ceea ce mi se pare bine), se afişează Reach-ul (care nu am înţeles cum se calculează) şi numărul de like-uri, comentarii, share-uri, etc.”

    Deocamdata acele statistici sunt cam subtirele sau n-am inteles eu prea exact cum se numara, de exemplu, comentariile de la un articol … sau cum de apar in prima parte a clasamentului bloguri fara nicio participare la vreo campanie recent incheiata sau in derulare ???

    Sper ca pe parcurs aceste mici neclaritati sa fie rezolvate.

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s