Metatipuri

Motto:

„Personalitatea nu e cine suntem, ci ceea ce facem”

L. Michael Hall

Definiţie

Atât Hall & Bodenhamer (2005) cât şi Woodmall (1988) mai consideră între metaprograme şi conceptele clasice ale lui Jung: Sensing / Intuition (metaprogramul nr. 2, Epistemological), introversion / extraversion (metaprogramul nr. 26, Rejuvenation), judging / perceiving (metaprogramul nr. 37, adaption), care conform analizelor de corespondenţă (Gambardella, 2008; Merlevede, 2000), stau la baza altor metaprograme şi sunt în realitate, conform definiţiei lui Grant (2008), metatipuri, termen introdus prima dată de Woodsmall (1988) şi apropiat de definiţia lui Athanasiu şi Constantin (2006) pentru tip

„În teatrul antic există un număr limitat de roluri, fiecare putând fi recunoscut prin masca sa şi fiecăruia corespunzându-i un stil de comportamente particular şi într-un fel exemplar. Tipul se găseşte astfel definit, fie printr-un ansamblu de reacţiiparticulare, fie printr-o structură specifică a personalităţii sale. Am putea spune că tipul este un exemplu sau un model care întruneşte anumite trăsături caracteristice unui grup, o reprezentare schematică a ceea ce este esenţialul unui individ” (p.12)

Grant (2011) a arătat cum, spre exemplu, presupusul metaprogram stima de sine / self-esteem definit de Hall & Bodenhamer (2005), este în realitate un metatip, o structură complexă care nu corespunde cu trăsătura de „cărămidă fundamentală şi indivizibilă” a metaprogramului. Cercetarea sa, realizată între 2007-2010, demonstrează contradicţia cu teoria lui Hall & Bodenhamer (2005) în privinţa self-esteem şi confirmă ipoteza multiscalară formulată de Lelorde şi Andre (1999). Cercetarea confirmă însă distincţia între stima de sine ca metatip şi încrederea în sine / self-confidence ca metaprogram şi susţine observaţiile lui Hall & Bodenhamer (2005) despre diferenţa între narcisism / orgoliu şi stimă de sine.

Metatipul, ca termen de specialitate, are următorul sens: Ansamblu de trăsături specifice, bine diferenţiate şi fine, care compun scale psihometrice solide şi alcătuiesc concepte definite în literatura de specialitate ca dominante pentru atitudinile, cogniţiile, motivaţiile, comportamentele şi exprimarea prin limbaj folosite de un anumit individ cu preponderenţă, într-o asemnea măsură încât să îl facă uşor de recunoscut indiferent de contextul în care operează.

Este vorba despre programări comportamentale care se creează prin educaţie, prin obişnuinţă, prin formare sau prin traume (sau PTSD- sindrom de stress posttraumatic). Acestea sunt valabile în toate contextele (cross-contextual) şi reprezintă structuri inconştiente de raţionament şi comportament pe care orice persoană le are. Reprezintă o sumă a experienţelor prin care individul alege să se raporteze la stimulii externi. O taxonomie a metatipurilor este sistem universal de clasificare a unor tendinţe comportamentale prezente într-o măsură mai mare sau mai mică în subconştientul oricui.

 

Scalarea psihometrică multidimenională

Metatipurile pot fi:

• scale dihotomice (unidimensionale – cum sunt cele 4 dihotomii fundamentale ale lui Jung şi Myers-Briggs Types Inventory);
• scale bidimensionale (cum este Job Satisfaction Survey, care foloseşte Two-Factor Theory);
• scale tridimensionale (cum este modelul dezvoltate de Raymond Cattell pentru de CPI) sau
• scale multidimensionale (aşa cum propun Woodsmall & Woodsmall în 1998 pentru structurare)

Aceste scale pot fi compuse din subscale şi factori / faţete. Metatipurile măsoară concepte heterogene, multidimensionale şi care pot fi structurate şi cercetate prin designuri de cercetare avansate pentru a le surprinde componenţa şi corelaţiile.

Oricare metaprograme dihotomice (constituite din două clase conceptuale aflate la extremităţi ale unui interval continuu) pot fi măsurate bipolar bidimensional, nu doar unidimensional. Aceasta se realizează printr-un design de cercetare în care afirmaţiile specifice care constituie itemi pentru acele metaprograme, măsoară pe fiecare dintre dihotomii pe câte un continuum diferit şi separat. Cele două pot fi reunite sub acelaşi continuum, dar prin această abordare, oferă mai multe informaţii.

 

Care este diferenţa între scalare unidimensională şi scalare bidimensională?

O faţetă care măsoară, de exemplu metaprogramul scenariul gândirii / Thinking scenario poate măsura opoziţia dintre pesimism – optimism pe un continuum unic cu scor de la -2 la +2. Aceasta este perspectiva unidimensională. Aceeaşi faţetă poate să măsoare acelaşi concept, rupt în două continuumuri: unul pentru pesimism, cu un scor de la -2 la 0, şi unul pentru optimism, cu un scor de la 0 la 2.

Cum se pune în practică această diferenţă poate fi mai complex. Astfel, pentru a obţine un scor, pentru scalarea unidimensională ajunge un singur item (o întrebare), în timp ce pentru scalarea bidimensională, este nevoie de doi itemi.

Principiul metodologic este ilustrat de Merlevede (2002) şi a fost folosit de asemenea în dimensionarea bateriei psihometrice Identity Compass de către Maus (2006).

 

Metatipurile nu sunt specifice unei arii sau unui domeniu, dar majoritatea, cele mai cunoscute, provin din psihologia personalităţii, NLP şi AT. O abordare istorică ce serveşte ca premisă pentru înţelegerea a ceea ce este un metatip o oferă Woodsmall (1988) sub titlul sugestiv Wyatt Woodsmall‘s Meta Programming Cookbook or Everything you ever wanted to know about sorting principles and were afraid to ask / Cartea de bucate a metaprogramării sau tot ceea ce aţi vrut vreodată să întrebaţi despre principii ale sortării şi v-a fost teamă să întrebaţi.

Desigur, aşa cum oricine poate constata, SUA şi Germania sunt în lume ţările cele mai prolifice în elaborarea şi testarea instrumentelor psihometrice de evaluare a psihologiei personalităţii în context organizaţional, clinic şi psihoterapeutic, având peste 5000 de instrumente de lucru în prezent, bazate pe sute de teorii şi pe zeci de mii de cercetări psihometrice în psihologia personalităţii.

Înţelegerea unui metatip nu este condiţionată prin dimensionalizarea lui, ca dovadă că psihologia personalităţii, investigată psihometric, a pornit istoric cu concepte foarte generale, ample, care au servit diagnozei organizaţionale cu succes. Totuşi, există anumite limite: structurarea metatipurilor nu a reuşit niciodată să ofere o explicaţie validă ştiinţific pentru ceea ce este cunoscut popular ca stiluri de învăţare, după cum observă Lillienfeld, Lynn, Ruscio & Beyerstein (2010) sau motivaţie. Această validare ştiinţifică a venit odată cu o ridicare la pătrat a numărului de variabile şi de dimensiuni cu care un instrument psihometric operează, demonstrând prin rezultatele iWAM şi Identity Compass (am scris aici o recenzie a acestora) cum cheia înţelegerii unor structuri importante cum sunt motivaţia, managementul, leadershipul şi stilurile de învăţare nu stă într-un număr restrâns de concepte, ci într-un număr cât mai amplu de concepte strategic organizate în aşa fel încât să se compună ca o hartă cât mai apropiată psihicului individului.

Unul din aspectele cele mai reprezentative pentru metatipuri, este că metatipurile pot fi descompuse în concepte ireductibile numite metaprograme. Precum o celulă poate fi descompusă spre a fi studiată, într-o manieră asemănătoare un metatip poate fi descompus pentru a fi studiat, în metaprogramele componente.

Pentru unele din aceste metatipuri, există deja cercetări care atestă corespondenţa. Pentru altele, au fost doar formulate ipoteze.

Dacă ți-a plăcut acest articol, atunci îți recomand să citești mai multe materiale despre metaprograme.

 

Referinţe

Hall, Michael. L, Bodenhamer, Bobby G. (2005). Figuring Out People. Design Engineering with Meta-Programs, Crown House Publishing, Ltd, Bancyfelin, Carmarthen, Wales, UK, pp 92-93;

Woodsmall, Woody (1988). Metaprograms, Next Step Press, Vienna, Virginia, USA, 1988, pp. 48-55;

Gambardella, Pascal (2008). MetaProgram references and Rosetta Stone, in Perceptual Genius Training, Washington, USA, 2008, pp. 3-4;

Merlevede, Patrick (2000). Putting NLP Metaprograms Research in context: Studying the scientific validity of NLP, retrieved from http://www.jobeq.com/articles/NLP_Research.htm;

Grant, Marcus Victor (2008). Filtering distinctions, metaprograms and metatypes,The Metaprograms Experts Group, p. 6;

Woodsmall, Woody (1988). Metaprograms, Next Step Press, Vienna, Virginia, USA, 1988;

Athanasiu, Andrei; Constantin, Radu (2006). Caracterologia şi Grafologia. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 12;

Grant, Marcus Victor (2011). Măsurarea psihometrică a stimei de sine (dizertaţie nepublicata), Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti;

Hall, Michael. L, Bodenhamer, Bobby G., (2005). Figuring Out People. Design Engineering with Meta-Programs, Crown House Publishing, Ltd, Bancyfelin, Carmarthen, Wales, UK, pp. 232-234;

Lelorde, Francois, & Andre, Christophe (1999). Cum să te iubeşti pe tine ca să te înţelegi mai bine cu ceilalţi, Trei, Bucureşti;

Woodsmall, Marilyne; Woodsmall, Woody (1998). People Pattern Power: P³ The Nine Keys to Business Success, Next Step Press, Vienna, Virginia, USA, 1988;

Merlevede, Patrick (2002). Beyond Flatland, JobEQ, 2002, obţinut de la http://www.jobeq.com/articles/beyond_flatland.pdf ;

Maus, H.Arne (2006).Identity Compass Training Manual for Consultants, Identity Compass International, GMBH, Hamburg, Germania;

Woodsmall, Woody (1988). Wyatt Woodsmall‘s Meta Programming Cookbook or Everything you ever wanted to know about sorting principles and were afraid to askin Metaprograms, Next Step Press, Vienna, Virginia, USA, 1988, pp. 57-74;

Lillienfeld, Scott O; Lynn, Steven Jay; Ruscio, John; Beyerstein, Barry L. (2010). 50 de mari mituri ale psihologiei populare. Înlăturarea concepţiilor greşite despre comportamentul uman, Tradusă de Ilinca Halichias, Trei, Bucureşti

  

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 2011-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.