Suferinţă. Tristeţe. Violenţă. Cruzime. Tragedie. Masacru. Catastrofă. Accident. Infracţiune. Trădare. Corupţie. Răutate. Câteva motive bune pentru care fiecare din noi are dreptul să spere, să fie încrezător în viitor, deoarece viaţa nu ar avea farmec dacă am lua în calcul toate pericolele care se pot abate asupra unei existenţe într-o clipă. De fapt, orice concepţie de securitate e într-o oarecare măsură o iluzie.
Este uşor de înţeles de ce majoritatea preferă o idee/o operă/un produs/un om care le inspiră o atitudine pozitivă, oferindu-le o viziune luminoasă asupra vieţii. Oamenii au nevoie să spere, să creadă că ceea fac are o motivaţie, un scop, un efect şi, mai ales, o răsplată.
Limita dintre a gândi pozitiv şi a ascunde gunoiul sub covor e uşor de trecut.
Orice optimism (atenţie, optimism, nu gândire pozitivă, sunt două lucruri foarte diferite!) trebuie să aibă o bază de pornire realistă. Orice estimare trebuie să pornească de la o situaţie reală. Orice viziune de ansamblu trebuie concepută având în vedere şi aspectele negative.
Pe de-o parte, gânsdirea pozitivă idealizată pemite ca oamenii să creadă în puterea lor, să facă să transpară prin acţiunile lor un simbol, o concepţie, un mesaj. Pe de altă parte, într-o gândire pozitivă, nu pot fi cuprinse toate evenimentele imprevizibile de factură negativă, care nu pot fi pe deplin ocolite. Realismul ar trebui, prin însăşi redarea a ceea ce este cu adevărat (făra a cosmetiza câtuşi de puţin aspectele neplăcute) să trezească conştiinţe, să mobilizeze oamenii spre a lua atitudinea de a schimba ceea ce este nedrept, necinstit, negativ, pornind de la o situaţie de fapt şi de drept.
A accepta adevărul e cel mai dificil şi, de aceea, majoritatea preferă să ignore calitatea pe care o are o idee / o operă / un produs / o persoană de a exprima realitatea, în favoarea uneia care îi invită să gândească pozitiv, că „universul” va aranja lucrurile frumos.
Calitatea nu depinde de subiect, nici de aspect, ci de oameni. Iar când acest adevăr va fi conştientizat în profunzime, generaţia noului mileniu, şi oricare altă generaţie va cunoaşte cu adevărat ce înseamnă şi reprezintă discernământul. Mai jos, vă prezint un scurt video care cred că va lămuri de unde vine, ce este şi care este scopul real al gândirii pozitive!
(continuă să citești după media ↓)
<<E drept că am o obiecţie de principiu faţă de ideologia gândirii pozitive. Genul de sfaturi „înţelepte”, care ne invită, prin edulcorate discursuri „prieteneşti”, să „surîdem vieţii”, să vedem „partea plină” a paharului, să refuzăm amocul şi melancolia mi se par o coreografie de tabloid. Vorba lui Peter Esterhazy: gândirea pozitivă este opusul gândirii. A te purta ca şi cum viaţa e o paşnică livadă înflorită e a te muta, nătîng, într-o utopie. Umorul e bun, preţuirea bunei-dispoziţii e legitimă, dar adoptarea necondiţionată a unui perpetuu şi bovin surâs e o formă de insuficienţă mentală, o fandoseală evazionistă, un moft, o filozofie de midinete.>>
Andrei Pleşu
Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:
secţiunea „Ortodoxie” a blogului Discerne
acest articol excelent al lui Marian Rujoiu
Îţi doresc mult optimism 🙂 !
Îţi mulţumesc!
Marcus
PS: Acest material se bazează pe un articol scris de mine în 2003 şi nepublicat, pentru anuarul „Joc Secund”. L-am dezvoltat, pe rând, ca articol publicat în „Lumea Ieşeanului” (2004), apoi în 22 aprilie 2012 când l-am publicat pe acest blog, iar ultima actualizare i-amn făcut-o pe 24 aprilie 2014.
Copyright © Marcus Victor Grant 2003-prezent, toate drepturile rezervate.
Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.
DISCERNE 
functioneaza gandirea pozitiva in tratarea de orice boala ?
ApreciazăApreciază
evident ca nu
ApreciazăApreciază
cat timp dureaza si vorba lu mihai „functioneaza? „
ApreciazăApreciază
ca orice efect placebo, dureaza cat crezi in el
Pe de alta parte, spre exemplu daca boala s-a instalat datorita stresului, evident ca o gandire pozitiva poate duce la ameliorarea factorilor care intretin boala, dar asta nu inseamna ca o vindeca.
ApreciazăApreciază
[…] Forget about positive thinking [ro, blog] Find how to use critical thinking without berating yourself or others [en, […]
ApreciazăApreciază
În trecut am crezut şi eu în această modalitate de a avea ce îmi doresc. Dar, cred că îngerul meu păzitor m-a făcut să îmi dau seama de falsitatea acestei metode de a trăi când, crezând că o să iau o cană goală de pe masă am vărsat-o pe mine fiindcă era plină. Am trăit o conştientizare spontană. Concluzia mea a fost că indiferent cum crezi că sunt lucrurile, ele sunt aşa cum sunt, nu le modifici greutatea sau alte caracteristici prin gândire magică. Acest lucru m-a făcut să doresc să trăiesc în realitate şi nu în optimism exacerbat sau pesimism blocant. Şi eu mă refer la „realism adevărat”, nu la cel care ni se serveşte prin programele de ştiri sau filme. Trăim într-o lume în care cuvintele simple nu mai au înţelesul autentic, altfel nu ar fi necesar să spun „realism adevărat” ca să desemnez ceea ce înseamnă doar „realism”. Fiindcă realitatea este servită diferit – în funcţie de interese – avem nevoie de oameni care să ne ajute să discernem din tot acest amestec de excese, pentru a ne apropia de ADEVĂR, pentru a trăi o viaţă împlinită, chiar dacă vom avea diverse lipsuri.
ApreciazăApreciază