Ideea de cercetare sau Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune…


Acest articol se adresează studenţilor care au de realizat cercetări de tip survey şi este primul din seria de articole despre cercetare pentru începători 

La început a fost ideea de cercetare… Fie că există deja o idee de cercetare pe care se merge şi tu ai fost implicat, fie că trebuie să găseşti o idee de cercetare, acest capitol îţi va fi de ajutor.

Există o serie de întrebări pe care este bine să ţi le pui în acest moment. În primul rând, este o idee bună să ştii câteva lucruri care ţin de psihologia umană:

Deciziile nu se iau raţional, deciziile se iau emoţional. Aceasta înseamnă că, în momentul în care oamenii hotărăsc să acţioneze într-un anumit sens, ei nu iau decizia în sensul a+b=c, dacă asta înseamnă asta, atunci este logic să acţionez aşa… Ce se întâmplă este că subconştient, bazat pe experienţa anterioară şi starea în care se găseşte, fiecare ia o decizie şi apoi găseşte tot felul de explicaţii care make sense, după părerea sa, ceea ce se numesc în literatura de specialitate raţionalizări.

Într-un grup de indivizi, IQ-ul este egal cu IQ-ul cel mai mic care se găseşte în grup. Acest fapt generează efectul de turmă.

Deci, dacă a intrat proful în sala de clasă şi a venit cu ideea “hai să facem o cercetare pe subiectul cutare” şi toată lumea era bine-dispusă, probabil înţelegi mai bine de ce proful a fost şi el fericit…

În primul rând, asigura-te că iei decizii care te mulţumesc pentru tine. Este mai bine să ştii de la bun început dacă vrei să te implici într-o cercetare pe care să o duci până la capăt decât să renunţi pe parcurs, când lumea se bazează pe tine, sau să faci o muncă la care nu-ţi stă capul. Sunt destule cercetări care au fost abandonate din lipsa de interes sau dedicare a oamenilor.

Dacă nu crezi că poţi să iei decizii bune pentru tine, găseşte pe cineva al cărui mod de gândire îl admiri şi roagă-l /-o să-ţi dea nişte idei. Atenţie! Nimeni nu poate să gândească pentru tine! Decizia pe care o iei este a ta, îţi aparţine în totalitate şi este cea mai bună pe care poţi să o ieie, pentru ă tu ştii ce este mai bine pentru tine. Doar că uneori, ai nevoie să îţi lărgeşti harta asupra teritoriului consecinţelor pe care îţi iei deciziile…

Întrebările pe care trebuie să ţi le pui înainte de a realiza o cercetare sunt:

  • De ce este important să realizăm cercetarea pe acest subiect?

  • Care este efortul necesar pentru a realiza cercetarea pe acest subiect? Adică, mai exact, ce resurse implică?

  • Care sunt beneficiile, rezultatele, şi cui folosesc acestea?

  • Care sunt riscurile / dezavantajele / dificultăţile pe care cercetarea le implică?

  • Ce anume s-a mai cercetat în acest domeniu şi ce documentaţie există pe acest subiect?

  • Cine va oferi consultanţa de specialitate pentru proiect şi în ce condiţii?

Aceste întrebări trebuie să aibă nişte răspunsuri de maximă seriozitate. Dacă la aceste întrebări se răspunde cu nu ştiu, vedem pe parcurs, ar fi fain să mai facem şi noi o cercetare, proiectul este util unei singure persoane sau unei entităţi nedefinite (ex: comunitatea), cercetarea va solicita ca cei care rămân în proiect să muncească precum sclavi, consultanţa de specialitate va fi restrânsă, oricât de ciudat ar suna pentru un document care promovează cercetarea… este mai sănătos să ieşi cu prietenii la un suc în oraş ca să-ţi mai limpezeşti mintea!

OK. Deci vrei să porneşti / să te implici într-o cercetare. Asta implică faptul că dacă ţi-a venit pofta de un suc de la ideea de mai sus, te-ai dus şi ţi l-ai luat şi acum te concentrezi la ce scrie aici… După ce ţi-ai răspuns la întrebările de mai sus, ai nevoie să testezi ideea în felul următor: găseşti 3 oameni care corespund profilurilor de mai jos şi le întrebi ce părere au de ideea de cercetare, la modul “ce părere ai avea despre o cercetare pe …..? Crezi că ar fi utilă, te-ar interesa să citeşti nişte rezultate pe chestia asta?”. Dacă nu cunoşti pe cineva, roagă un prieten să-ţi recomande…

Primul tip de individ pe care ai nevoie să-l întrebi aparţine publicului-ţintă al cercetării tale şi pentru acesta vei alege un individ cu cele mai reduse abilităţi mintale care corespunde, pe care îl cunoşti. Lui va trebui să îi explici ce vrei să faci şi el să înţeleagă. Dacă reuşeşti această performanţă, înseamnă că stăpâneşti bine subiectul cercetării. Dacă nu, înseamnă că nici ţie nu îţi este clar ce vrei să cercetezi.

Al doilea tip de individ e specialistul / liderul de opinie. Alege pe cineva cunoscut ca specialist în domeniul în care vrei să realizezi cercetarea şi întreabă-l ce părere are despre ideea de cercetare.

În funcţie de întrebările şi răspunsurile pe care le primeşti de la acest două categorii, vei avea o imagine mai clară asupra dacă este o idee bună să te implici în cercetare sau nu.

De aici, ce va trebui să faci va fi:

  • să defineşti ipotezele de cercetare – adică să defineşti clar ce urmăreşti să probezi – ipotezele trebuie formulate clar, specific, trebuie să fie câteva (nu 100) şi trebuie să te asiguri că nu reinventezi roata (dacă este vorba despre o cercetare care s-a făcut în străinătate şi nu şi în România sau pentru publicul tău ţintă, poţi să mergi pe această idee pentru a verifica în ce măsură se aplică ce vrei să verifici);

  • să ai suficient bun-simţ / realism încât să-ţi dai seama dacă prin designul şi aplicare cercetării de apropii sau te îndepărtezi de ce vrei să verifici de fapt;

  • să-ţi modifici alegerile până când cercetarea arată aşa cum trebuie să arate pentru a cerceta ce vrei să cerceteze;

  • să acţionezi efectiv.

We have a strategy: It’s called doing things.

Herb Kelleher

Aceste coordonate îţi lasă suficient loc liber de mişcare încât să îţi poţi folosi creativitatea pentru a te asigura că faci o treabă bună. Dacă ai dificultăţi sau neclarităţi, întreabă. Poate că şi ceilalţi pot beneficia de răspunsurile oferite.

Nu există eşec, există feed-back.

Bate la cap mai ales cadrele didactice universitare să-ţi răspundă la întrebări şi să-ţi ofere timpul lor pentru consultanţă şi pune cât mai multe întrebări, ei sunt plătiţi de facultate, cel mai probabil din banii pe care îi plăteşti pentru taxă, sau din banii pe care statul şi plăteşte pentru tine pentru a-ţi oferi consultanţă, foloseşte cunoştinţele lor cât mai mult pentru a învăţa, după ce vei termina perioada de şcolarizare, vei putea obţine consultanţă doar cotra cost de la specialişti şi îţi vei fi dorit să pui mai multe întrebări în timpul facultăţii!

Ţine minte!

Assumption is the mother of all fuckups…

Îţi mulţumesc!

Happy research!

Ştefan

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu. Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.


6 păreri la “Ideea de cercetare sau Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune…”

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s