România după Ceaușescu împlinește vârsta la care a murit Hristos. Unde au fost românii, unde sunt și unde vor fi?

Intro: Tot românul e specialist în a spune despre cât de nasol e la el în ţară. Să vedem dacă mă pricep la scenariul „nu-i îngrozitor?” (descris în cartea lui Berne la pag. 89) – cu argumentele mele!

Unde au fost? Românii, au fost în ceaţă, după Revoluţie. Vor mai fi încă multă vreme în ceaţă, deoarece o nouă generație de comuniști este la putere şi mulți au de pierdut de pe urma dezvăluirii adevărului. Dar măcar acum există surse de informare aproape invizibile în traficul internetului pentru a reuşi să conştientizeze care este realitatea politică, economică şi culturală în care trăiesc, dacă îi (mai) interesază să o vadă. Generaţia care acum are 40-50 de ani, care era la şcoală atunci când l-au împuşcat pe Ceauşescu, va fi judecată pentru faptul că a lăsat noua generație de comuniști să ajungă la putere şi nu va mai avea scuzele pe care le-au avut părinţii lor, că au trăit pe vremea comunismului şi atunci nu se putea face mai nimic. Am avut o perioadă de anocrație? Toată lumea are datoria să se informeze.

Unde este România? În două structuri birocratice (UE şi NATO) în care are poziţia de elegantă de slugă, preș și carne de tun. De asemenea, mai are şi poziţia ruşinoasă de ţară instabilă politic, pentru că şi-a votat demagogii pe care îi merită în conducerea unei ţări despre care la peste jumătate dintre români nu le pasă de cine este condusă. Mai are şi o economie care este listată în diverse topuri ruşinoase pe lângă Burkina Faso sau Botswana, deşi aflată odinioară pe un (balon de) trend ascendent. Economie construită cu bani străini, după ce aproape tot ceea ce s-a construit în vechiul comunism a fost distrus, dat la fier vechi, falimentat, furat. Ei bine, acum banii străini se întorc la… străini, iar românii rămân cu buzunarele pe minus la fel ca și speranţele de viitor.

Nu numai România, ci şi românii, fiecare în parte, în marea lor majoritate, se află într-o gaură neagră a împrumuturilor. ţara este datoare unor instituţii ale căror fonduri le-a administrat prost sau deloc pentru că nu a existat instrucţie său interes mai mult decât pentru a le fură. Cheltuiala taxelor absurde trebuie plătite la un stat care le iroseşte pe proiecte de politici publice incompetent realizate şi/sau implementate. Copiii românilor, cei care sunt în şcoală acum, vor plăti cu vârf şi îndesat costurile acestor împrumuturi nejustificate acordate macroeconomic unei ţări a cărei populaţii e lipsită de educaţie financiară şi de discernământul politic de a alege persoane competente care să le reprezinte interesele.

România se mai află într-un punct în care genocidul în masă este acceptat tacit şi indiferent. În primul rând, nu ştiu în câte ţări post comuniste, după Revoluţie, s-au înregistrat mai multe avorturi decât numărul locuitorilor, cum se întâmplă la români, mai mult de 23 de milioane în perioada 1989-2011, faţă de mai puţin de 21.6 milioane de locuitori. În al doilea rând vorbim despre genocidul COVID început în 2020.

(continuă să citești după media ↓)

Care ar fi măcar valorile spre care ar trebui să ne îndreptăm, noi, românii? Eventual, ceva care să ne păstreze identitatea, oricare ar fi acea. De fapt, în ultimă instanţă cam care ar fi identitatea românului? Nu are nici un fel de relevanţă, atâta vreme cât ne identificăm conceptual şi practic cu comportamente pe cât de cretine, pe atât de monstruoase. Atunci când nu ştii cine eşti, e uşor să vrei să devii oricine altcineva.

Românii se află într-un punct de impas, mai ales din cauza mentalităţii. Vor ceva, dar nu ştiu ce. Identitatea lor devine tot mai neclară. Cu ce se deosebesc romanii de alte popoare europene, spre exemplu? Prin fabulospiritul de a abera în lumea viselor în vreme ce realitatea se scurge pe lângă ei în timp ce nu sunt în stare să îşi trăiască viaţa? Prin mârlănia şi agresivitatea romanilor, dintre cei mai nepoliticoşi (Bucureştiul este considerat drept oraşul cu cei mai nepoliticoşi locuitori) şi stresaţi dintre europeni?

Or fi şi astea nişte atribute de brand, românii ar trebui să se iubească aşa cum sunt. Şi în primul rând, să le accepte, dacă eventual doresc să le schimbe. Dar pentru aceasta, au nevoie mai întâi să se cunoască, să-şi pună câteva întrebări:

  • Cine sunt eu, ca roman?
  • Este bine să fiu cunoscut ca român?
  • Merita să mă bucur că m-am născut aici?
  • Este rău? Este cazul să-mi doresc să mă fi născut în altă ţară?
  • Unde vom fi?
  • Pentru ce sunt patriot?

Adevărul este ca românii nu se mişcă prea repede, în comparaţie cu alte civilizaţii… (poate doar pe internet). Nu cred că vor fi prea departe prea repede, în termenii de bunăstare, de fericire, de împlinire, de rezultate pozitive. Sensul în care se îndreaptă civilizaţia româneasca este spre „mai mult, mai bine” (pentru cine?), întreţinând un sistem globalist care se hrăneşte prin corporaţii din resursele umane şi naturale pe care le exploatează. Un sistem globalist în care aproape fiecare are un preţ. Fiecare din noi, prin timpul (şi uneori chiar viaţa) pe care o servim pe altarul noului comunism construit de străini în această colonie. Pentru a avea ceva care să mă facă mai puţin nefericit… Un termopan în balcon, o maşină faină după care să întoarcă toată lumea ochii… O casă mai frumoasă într-un cartier mai select şi mai înghesuit decât a vărului… care să fie închisoare la următorul lockdown cel puțin provizoriu până se construiesc lagărele de concentrare sau până când ne fac praf rușii… Toate aceastea, într-o goană materială în care de fapt puţini ştiu că sunt pioni într-un joc al cărei miză este chiar viaţa lor. Şi mai mult. Şi a copiilor lor. Acum şi în rate, cu dobândă variabilă cât vrea banca.

Probabil că fiecare va fi acolo unde îi dictează conştiinţa. Şi unde îl duce mintea, interesul şi educaţia. Adică aproape nicăieri, pentru mulţi din români. Bun. Revin la poveştile cu studenţii, o temă favorită de-a mea. Dacă Gicu are o problemă care ţine de drepturile sale de student care în mod logic sunt încălcate de către conducerea facultăţii, se presupune că Gicu ar trebui să lupte pentru drepturile sale. Gicu ar trebui să nu se enerveze, în primul rând, apoi să organizeze un marş de protest la nivelul universităţii, să dea în judecată decanatul, consiliul facultăţii şi rectoratul pentru încălcarea drepturilor, abuz în funcţie, iresponsabilitate şi incompetenţă şi să ceară daune materiale şi morale care să achite resursele consumate de Gicu în proces, măsurate în timp, bani, cunoştinţe şi efort psihologic investite în a-şi pune mintea la contribuţie pentru aplicarea drepturilor pe care le are ca student.

Şi de ce ar trebui să mă intereseaze pe mine de ceilalţi”, se întreabă romanul. Păi, nu ar trebui…. Nu crede că trebuie nimic. Fiecare suporta consecinţele propriilor acţiuni (dacă nu reuşeşte să le-o paseze terţilor în timp ce se preocupă de problemele vecinului) şi fiecare societate suporta consecinţele indiferenţei generale. Într-o societate individualistă, cum va fi cea românească tot mai mult, nu mai este loc pentru interese comunitare… decât în măsura în care sunt subscrise intereselor individuale. Să facem o asociaţie? Să facem şi două, dar la cine se vor duce banii? Depinde cum influenţează fiecare din aceste interese, interesele celorlalţi. Este o chestiune care ţine de etică, de informare, de responsabilitate, de discernământ.

Fiecare alege să îşi urmeze calea profesională după cum ştie mai bine! Problema se pune, unde vor fi românii după ce se vor informa, se vor cunoaşte şi se vor accepta. Unde vor fi, dacă nu se întâmplă cele de mai sus. Cei care se vor implică, au puterea de a conştientiza într-o măsură mult mai mare, ce este România astăzi şi cine vor alege să fie ca români. Şi fiecare dintre români au în aceeaşi măsură, responsabilitatea, în primul rând în faţa propriei conştiinţe, de a folosi aceste informaţii cu discernământ şi în primul rând pentru binele celorlalţi.

Indivizii nu răspund pentru greşelile societăţii, dar plătesc pentru greşelile pe care alţii le-au făcut şi îi pun pe alţii să plătească în mod indirect pentru greşelile pe care ei le fac…

PS: Versiunea originală a acestui articol a fost un eseu cu care am câștigat un loc la o școală de vară despre viitorul României în 2007, ”România secolului XXI”. Am publicat prima dată acest articol în 2011 cu titlul ”România este majoră după standardele SUA (21 de ani). Unde au fost românii, unde sunt, unde vor fi”, iar în 2022 l-am actualizat.

Îţi mulţumesc!

Happy Romanian branding!

Marcus

Dacă ți-a plăcut acest articol, atunci te invit să citești mai multe articole despre români(sm).

În linkurile de mai jos găseşti argumentele pentru cele exprimate în articol:

Rădulescu Motru, C. (1998) Psihologia poporului român şi alte studii de psihologie socială , Bucureşti, Paideia.

Cum arată un branding de ţară reuşit?

România cui? De Mihai Ghyka

Unde e sufletul României?, de Teodora Migdalovici

Imaginea României în Europa, de Corina Creţu

Stâlpul din mijloc, Cariere, 7 martie 2007

Rwanda şi Macau au o libertate economică mai mare decât România

Namibia, Trinidad și Tobago, Samoa, Sierra Leone, Tonga, Gambia și Burkina Faso au o presă mai liberă decât România

România este depășită de Brunei, Macau, Guam, Noua Caledonie, Bahrain, Trinidad și Tobago și Guyana în topul după gross domestic product per capita at nominal values

Pakistan, Vietnam și Bangladesh depăşesc România la produsul intern brut

Bucureştenii, printre cei mai nepoliticoşi din lume

Jumătate din angajaţii bucureşteni stresaţi şi-ar lua şeful la palme

Câţi bucureşteni sunt stresaţi la locul de muncă

Românii, printre cei mai bolnavi mintal dintre europenii din UE

89 % din români sunt stresaţi de starea economiei naţionale

77% din români sunt stresaţi din cauza datoriilor la bănci

Câţi români sunt bolnavi mintal

Traditii nestirbite la romani: avortul

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 2007-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.